Bătălia de la Gallipoli (1312)

Bătălia de la Gallipoli (1312)
Parte a războaielor turco-bizantine

Informații generale
Perioadă1312
LocGallipoli, Imperiul Bizantin, Turcia de azi
40°24′N 26°42′E ({{PAGENAME}}) / 40.4°N 26.7°E
RezultatVictorie bizantină decisivă
Beligeranți
Turcopoli Imperiul Bizantin
 Serbia
 Republica Genova
Conducători
Halil Pașanecunoscut
Efective
sub 2000Trupe bizantine cu număr necunoscut
2000 de cavaleri cumani sau sârbi[1]
Flotă genoveză[1]
Pierderi
puțini supraviețuitori[1][2]necunoscut
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Bătălia de la Gallipoli a avut loc în 1312, între Imperiul Bizantin, Regatul medieval al Serbiei și Republica Genova, pe de o parte, și turcopolii conduși de Halil Pașa, pe de altă parte.

Pentru doi ani, Tracia a fost ocupată de Halil Pașa. Conducătorul Imperiului Bizantin, Mihail al IX-lea Paleologul, a ridicat o armată cu care i-a reținut pe turcopoli în peninsula Gallipoli. El a fost ajutat de trupe trimise de regele sârb Stefan Uroš II Milutin, ce numărau 2000 de cumani sau sârbi,[2] pe când genovezii i-au împiedicat pe turcopoli să scape pe mare. Halil însuși și turcopolii au fost masacrați. Puțini dintre turcopoli au revenit în serviciul Bizanțului.[2]

Referințe

  1. ^ a b c Nicol, p. 139
  2. ^ a b c Mark C. Bartusis (). The Late Byzantine Army: Arms and Society, 1204-1453. University of Pennsylvania Press. p. 83. ISBN 0-8122-1620-2. 

Vezi și

Războaiele bizantino-otomane
Bapheus - Campania catalană - Prusa - Pelekanon - Niceea - Nicomedia - Gallipoli - Adrianopol - Gallipoli - Filadelfia - Constantinopol - Salonic - Constantinopol - Trapezunt
  • v
  • d
  • m
Imperiul Otoman Bătălii ale Imperiului Otoman după epocă
Ascensiunea
(1299–1412)
Bătălii terestre
Propășirea
(1413–1453)
Bătălii terestre
  • Çamurlu
  • Zlatița
  • Kunovița
  • Torvioll
  • Varna
  • Kosovo Polje (1448)
  • Kruja
Dezvoltarea
(1453–1606)
Bătălii terestre
Bătălii navale
  • Zonchio
  • Modon
  • Diu
  • Alger (1516)
  • Formentera
  • Alger (1529)
  • Tunis
  • Preveza
  • Alborán
  • Alger (1541)
  • Ponza
  • Djerba
  • Lepanto
Stagnarea
(1606–1699)
Bătălii terestre
  • Țuțora
  • Hotin (1621)
  • Candia
  • Köbölkút
  • Saint Gotthard
  • Ladîjîn
  • Krasnystaw
  • Nemîriv
  • Hotin (1673)
  • Viena (1683)
  • Mohács (1687)
  • Slankamen
  • Cenei
  • Ustechko
  • Lugoj
  • Râul Bega
  • Zenta
Bătălii navale
  • Capul Corvo
  • Capul Celidonia
  • Phokaia
  • Dardanele (1654)
  • Dardanele (1655)
  • Dardanele (1656)
  • Dardanele (1657)
  • Insulele Inouse
  • Andros
Declinul
(1699–1792)
Bătălii terestre
  • Stănilești (1711)
  • Petrovaradin
  • Ganja
  • Ehvard
  • Banja Luka
  • Stăuceni
  • Grocka
  • Aspindza
  • Stănilești (1770)
  • Larga
  • Cahul
  • Bender
  • Kozluca
  • Focșani
  • Râmnic (1789)
  • Măcin
Bătălii navale
  • Imbros (1717)
  • Matapan
  • Chesma
  • Strâmtoarea Kerci (1774)
  • Strâmtoarea Kerci (1790)
Destrămarea
(1792–1922)
Bătălii terestre
  • Piramide
  • Abukir
  • Arpachai
  • Al-Safra
  • Djedda
  • Čegar
  • Alamana
  • Gravia
  • Erzurum
  • Valtetsi
  • Doliana
  • Drăgășani
  • Sculeni
  • Vasilika
  • Peta
  • Dervenakia
  • Karpenision
  • Arachova
  • Kamateron
  • Faleron
  • Petra
  • Kulevicha
  • Alger (1830)
  • Konya
  • Nezib
  • Kurekdere
  • Oltenița
  • Eupatoria
  • Kızıl Tepe
  • Pasul Șipka
  • Plevna
  • Filipopolis
  • Tașkesan
  • Mouzaki
  • Canalul Suez
  • Romani
  • Al Wajbah
Bătălii navale
  • Athos
  • Nauplia
  • Samos
  • Gerontas
  • Navarino
  • Sinop
  • Beirut
  • Elli
  • Lemnos
  • Imbros
Vezi și
Victoriile otomane sunt marcate cu caractere aldine.