Canalicule aberante ale epididimului
| Canalicule aberante ale epididimului | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | ductuli aberantes epididymis |
| Originea embrionară | Canal mezonefral |
| Parte din | Epididimului |
| Sistem | Aparatul genital masculin |
| Resurse externe | |
| Gray's | p.1246 |
| TA | A09.3.02.007 |
| FMA | 76517 |
| Terminologie anatomică | |
Canalicule aberante ale epididimului sunt două tubușoare subțiri, întortocheate, terminate în fund de sac. Canaliculul aberant superior (Ductulus aberrans superior) se găsește în regiunea capului epididimului, iar canaliculul aberant inferior (Ductulus aberrans inferior) la nivelul caudal.[1][2] Canalicule aberante sunt alcătuite din țesut conjunctiv tapetat cu epiteliu columnar pseudostratificat.[3]
Omologie
Articol principal: Omologia organelor sexuale umane.
Canalicule aberante epididimare se dezvoltă în perioada embriogenezei din canalele mezonefrale (Wolf), care la femeie se păstrează sub formă de canalicule rudimentare - epooforon și parooforon.[4]
Vezi și
- Apendice epididimal
- Apendice testicular
- Paradidim
- Utricul prostatic
Bibliografie
- Papilian, Victor. Anatomia omului. Vol.2: Splanhnologia. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1979. 404 p.
- Ștefaneț, Mihail. Anatomia omului: Vol 2. Chișinău: CEP „Medicina”, 2008. 524 p. ISBN 978-9975-915-72-47
Referințe
- ^ Papilian, V., 1979, p. 233
- ^ Hess, Rex A. (), Robaire, Bernard; Hinton, Barry T., ed., „The Efferent Ductules: Structure and Functions”, The Epididymis: From Molecules to Clinical Practice (în engleză), Springer US, pp. 49–80, doi:10.1007/978-1-4615-0679-9_4, ISBN 978-1-4613-5191-7, accesat în
- ^ Ilio, Kenneth Y.; Hess, Rex A. (), „Structure and function of the ductuli efferentes: A review”, Microscopy Research and Technique (în engleză), 29 (6), pp. 432–467, doi:10.1002/jemt.1070290604, ISSN 1059-910X, accesat în
- ^ Ștefaneț, M. 2008. p. 309.
| Control de autoritate |
|  |
|---|
