Gianfranco Fini

Gianfranco Fini
Date personale
Nume la naștere	Gianfranco Fini
Născut	3 ianuarie 1952 (72 de ani)[2][3] Bologna, Italia
Cetățenie	Italia
Ocupație	politician diplomat jurnalist
Locul desfășurării activității	Strasbourg Bruxelles Roma
Limbi vorbite	limba italiană[4][5]
Membru al Camerei Deputaților din Italia
În funcție 12 iulie 1983 – 14 martie 2013
Legislatură	8 legislaturi IX legislatura della Repubblica Italiana[*][[IX legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]] X legislatura della Repubblica Italiana[*][[X legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]] XI legislatura della Repubblica Italiana[*][[XI legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]] XII legislatura della Repubblica Italiana[*][[XII legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]] XIII legislatura della Repubblica Italiana[*][[XIII legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]] XIV legislatura della Repubblica Italiana[*][[XIV legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]] XV legislatura della Repubblica Italiana[*][[XV legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]] XVI legislatura della Repubblica Italiana[*][[XVI legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]]
Ministru de externe[*]​
În funcție 18 noiembrie 2004 – 17 mai 2006
Guvern	Governo Berlusconi II[*][[Governo Berlusconi II (57th government of the Italian Republic)|​]] Governo Berlusconi III[*][[Governo Berlusconi III (58th government of the Italian Republic)|​]]
Precedat de	Franco Frattini[*]​
Succedat de	Massimo D'Alema
Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al Italiei
În funcție 11 iunie 2001 – 17 mai 2006
Guvern	Governo Berlusconi II[*][[Governo Berlusconi II (57th government of the Italian Republic)|​]] Governo Berlusconi III[*][[Governo Berlusconi III (58th government of the Italian Republic)|​]]
Europarlamentar
În funcție 19 iulie 1994 – 10 iunie 2001[1]
Circumscripția	🇮🇹
Legislatură	Fourth European Parliament Fifth European Parliament
Grup parlamentar	Non-Inscrits[*][[Non-Inscrits (members of the European Parliament not in a political group)|​]] Union for Europe of the Nations[*][[Union for Europe of the Nations (political group in the European Parliament (1999-2009))|​]]
Ales în	1994 European Parliament election[*][[1994 European Parliament election (election to the European Parliament)|​]] verkiezingen voor het Europees Parlement 1999[*][[verkiezingen voor het Europees Parlement 1999 (election to the European Parliament)|​]]
În funcție 25 iulie 1989 – 11 mai 1992[1]
Circumscripția	🇮🇹
Legislatură	Third European Parliament
Grup parlamentar	Non-Inscrits[*][[Non-Inscrits (members of the European Parliament not in a political group)|​]]
Ales în	1989 European Parliament election[*][[1989 European Parliament election (election to the European Parliament)|​]]
Premii	Ordinul celor Trei Stele[*]​ Ordinul de Merit al Republicii Austria[*]​ ordine Piano[*][[ordine Piano (Knight order of Vatican)|​]] Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe[*]​
Partid politic	FLI[*]​ AN[*]​ MSI[*]​
Alma mater	Universitatea Sapienza din Roma
Modifică date / text

Gianfranco Fini (n. 3 ianuarie 1952, Bologna, Italia) este un om politic italian, lider al partidului "Alianța Națională" ("Alleanza Nazionale"), în prezent (din 2008) președinte al Camerei Deputaților din Italia și fost ministru de externe al acestei țări în perioada 2004–2006.

După terminarea gimnaziului și a institutului magistral din Bologna, se înscrie în 1971 la Universitatea "La Sapienza" din Roma. Deja din anul 1969 are contacte cu formația politică MSI-DN ("Movimento Sociale Italiano-Destra Nazionale"), cu orientare netă de dreapta. În 1973 devine responsabil al organizației de tineret din Roma, după care este cooptat în direcția națională a mișcării. Deși are dificultăți în frecventarea cu regularitate a cursurilor universitare, fiind adesea împiedicat de grupurile studențești de extremă stângă, Fini absolvă în 1975 facultatea de Pedagogie cu o teză de doctorat asupra formelor de participare a studenților la organizarea vieții universitare. Pentru o scurtă perioadă este profesor de literatură la o școală privată din Roma, fără a-și întrerupe activitatea politică, devenind "mâna dreaptă" a conducătorului partidului, Giorgio Almirante. În 1980 numele său este înscris în anuarul ziariștilor din Roma. Este ales pentru prima dată în 1983 deputat în parlamentul italian, pentru ca în 1991 să devină secretar al MSI. Fini se hotărăște să renunțe la vechia ideologie cu rezonanțe fasciste a partidului, fondează "Alianța Națională", al cărei președinte este ales la congresul de la Fiuggi în 1995. La alegerile parlamentare din 2001, Fini se prezintă în cadrul coaliției "Casa delle Libertà", alături de formația "Forza Italia" condusă de Silvio Berlusconi și de "Lega Nord" a lui Umberto Bossi. Obținându-se o majoritate largă de centru-dreapta, Fini devine Vice-Președinte al Consiliului de Miniștri, condus de Berlusconi. Cu declarația publică din 2003, în care condamnă "legile rasiale infame" din timpul fascismului și cu vizita efectuată în același an la Ierusalim, unde evocă memoria milioanelor de evrei uciși de regimurile nazifasciste, Fini se distanțează definitiv de trecutul istoric al partidului său. Gianfranco Fini și-a asumat rolul decisiv de a da "dreptei" italiene o imagine modernă și europeană. La 18 noiembrie 2004, Fini este numit Ministru al Afacerilor Externe în guvernul italian.