Hidră

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Pentru alte sensuri, vedeți Hidră (dezambiguizare).
Hidră
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Subregn: Eumetazoa
Încrengătură: Coelenterata
Subîncrengătură: Medusozoa
Clasă: Hydrozoare
Subclasă: Leptolinae
Ordin: Anthomedusae
Subordin: Capitata
Familie: Hydridae
Gen: Hydra
Linnaeus, 1758[1]
Specii[1]
Listă
Hydra canadensis Rowan, 1930
Hydra cauliculata Hyman, 1938
Hydra circumcincta Schulze, 1914
Hydra daqingensis Fan, 2000
Hydra ethiopiae Hickson, 1930
Hydra hadleyi (Forrest, 1959)
Hydra harbinensis Fan & Shi, 2003
Hydra hymanae Hadley & Forrest, 1949
Hydra iheringi Cordero, 1939
Hydra intaba Ewer, 1948
Hydra intermedia De Carvalho Wolle, 1978
Hydra japonica Itô, 1947
Hydra javanica Schulze, 1929
Hydra liriosoma Campbell, 1987
Hydra madagascariensis Campbell, 1999
Hydra magellanica Schulze, 1927
Hydra mariana Cox & Young, 1973
Hydra minima Forrest, 1963
Hydra mohensis Fan & Shi, 1999
Hydra oligactis Pallas, 1766
Hydra oregona Griffin & Peters, 1939
Hydra oxycnida Schulze, 1914
Hydra paludicola Itô, 1947
Hydra paranensis Cernosvitov, 1935
Hydra parva Itô, 1947
Hydra plagiodesmica Dioni, 1968
Hydra polymorpha Chen & Wang, 2008
Hydra robusta (Itô, 1947)
Hydra rutgersensis Forrest, 1963
Hydra salmacidis Lang da Silveira et al., 1997
Hydra sinensis Wang et al., 2009
Hydra thomseni Cordero, 1941
Hydra umfula Ewer, 1948
Hydra utahensis Hyman, 1931
Hydra viridissima Pallas, 1766
Hydra vulgaris Pallas, 1766
Hydra zeylandica Burt, 1929
Hydra zhujiangensis Liu & Wang, 2010
Modifică text Consultați documentația formatului

Hidra sau hidra de apă dulce este o specie de celenterate simplă, prădătoare, care trăiește în apa dulce, ce posedă tentacule mici, simetrice. Hidra este un animal primitiv, înrudit fiind cu actinia și coralul.

Alcătuire

2 Hidre atașate pe substrat.

Hidra are aspectul unui săculeț mic, având la bază o talpă-ventuză cu care se prinde de pietre sau de pământ. La celălalt capăt se află 6-8 tentacule urzicătoare care sunt folosite la prinderea hranei, iar în interior hidra este goală, acolo aflându-se cavitatea digestiva. Tot la capătul opus talpei, se află o gaură numită orificiul buco-anal. Celenteratele sunt animale acvatice care au tentacule urzicătoare și o cavitate în care își digera hrana. Peretele corpului hidrei este alcătuit din 2 straturi de celule: stratul extern (celule musculare, nervoase și urzicătoare) și stratul intern.

Hrănirea

Hrănirea se face cu ajutorul tentaculelor urzicătoare. Acestea înfășoară, prind și paralizează hrana, pe care o duc spre orificiul buco-anal. După ce hrana intră în cavitatea digestivă, începe digestia externă, după care urmează digestia internă, efectuată în coanocite.

Respirația și excreția

Hidra nu are organe de respirație și de excreție. Aceste funcții se desfășoară direct la nivelul celulelor din peretele corpului.

Sensibilitatea

Se face cu ajutorul tentaculelor, a sistemului nervos difuz si a celulelor senzoriale.

Înmulțirea

Hidra se înmulțeste prin înmugurire, primăvara. Toamna, prin fecundație si formează un ou, din care va ieși o nouă hidră primăvara. Totuși, hidra este capabilă și de procesul de regenerare, astfel, dacă o tăiem în două bucăți, vom avea două hidre (motiv pentru care monstrul mitologic Hidra se numește astfel).

Referințe[2]

  1. ^ a b Schuchert, P. (). P. Schuchert, ed. „Hydra Linnaeus, 1758”. World Hydrozoa database. World Register of Marine Species. Accesat în . 
  2. ^ Rolul hidrei de apă dulce în natură 1.Menține lanțul trofic; 2.În corpul hidrei de apă dulce se găsește o proteină care poate îmbunătați calitatea antibioticelor; 3.Consumă bacteriile;

Bibliografie

  • Manual de biologie, clasa a VI-a, editura Humanitas Educational