Karl Heinrich Gräffe

Karl Heinrich Gräffe
Date personale
Născut[3][4] Modificați la Wikidata
Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel⁠(d)[4] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Zürich, cantonul Zürich, Elveția[4] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*]​
om de știință Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiZürich[5]
Göttingen[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[6]
limba latină[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumatematică[1]
algebră[1]
analiză matematică[1]
Ecuație polinomială[1]
Calcul variațional[1]
calcul diferențial[1]
integral calculus[*][[integral calculus (subfield of calculus)|​]][1]  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Zürich  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Georg-August din Göttingen[2]
Technische Universität Braunschweig[*][[Technische Universität Braunschweig (university)|​]]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratBernhard Friedrich Thibaut[*][[Bernhard Friedrich Thibaut (matematician german)|​]][2]
Carl Friedrich Gauss[2]
Johann Tobias Mayer[*][[Johann Tobias Mayer (fizician german)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Karl Heinrich Gräffe (n. 7 noiembrie 1799 la Braunschweig - d. 2 decembrie 1873 la Zürich) a fost un matematician german și profesor la Universitatea din Zürich.

A învățat meseria de prelucrător de bijuterii de la tatăl său. Când acesta din urmă a plecat în SUA, Gräffe a trebuit să preia afacerea pentru a-și întreține familia.

A reușit, studiind noaptea, să intre în Carolineum din Brunswick în 1821. Ulterior, în 1823, a studiat matematica la Universitatea din Göttingen, unde i-a avut ca și colegi pe Carl Friedrich Gauß, Johann Tobias Mayer și Bernhard Friedrich Thibaut, luându-și doctoratul în 1825 cu teza Istoria calculului variațiilor de la originea calculului diferențial și integral până în zilele noastre.[7]

În 1828 a fost numit profesor al Institutului de Tehnologie din Zurich și, din 1833, profesor asociat la Universitatea din Zurich de la data înființării acesteia. În același timp, a fost și profesor la Obere Industrieschule .[8]A scris mai multe manuale pentru orele de la Institutul Tehnic. În 1860 a devenit profesor asociat la universitate. Din motive de sănătate, s-a retras de la școala industrială în 1868. Anterior, el renunțase la o profesie de profesor de matematică la Universitatea din Zurich, ceea ce l-a afectat.

A contribuit la definitivarea metodei lui E. Waring și Dandelin pentru rezolvarea aproximativă a ecuațiilor numerice, prin utilizarea de serii recurente, care permite calcularea în mod simultan a tuturor rădăcinilor reale și complexe și este cunoscută sub denumirea metoda lui Gräffe, publicată la Zürich în 1837 și completată ulterior în 1839.[9] Metoda sa a fost găsită independent de Germinal Pierre Dandelin (1823) și Nikolai Ivanovici Lobacevski (publicat în manualul său de algebră superioară în 1834), pe care l-a dezvoltat din 1833. În 1838 a participat la un concurs la Academia din Berlin, dar a eșuat din motive formale (lucrarea sa, contrar regulilor, fusese deja tipărită).

Prin metoda sa originală, a primit un premiu din partea Academiei de Științe din Berlin.

Scrieri

  • Rezoluția ecuațiilor numerice superioare. Editura Friedrich Schulthess, Zurich 1837, Internet Archive.
    • Adăugări la aceasta au apărut în 1839 în programul Școlii Cantonului Zurich.

Note

  1. ^ a b c d e f g Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Genealogia matematicienilor 
  3. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  4. ^ a b c d Karl Gräffe, Lexiconul de istorie al Elveției, accesat în  
  5. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ Burckhardt, Johann Jakob (1964). „Gräffe, Karl Heinrich, matematician” . Neue deutsche Biographie (în germană). Gaál – Grasmann. p. 713
  8. ^ Frei, Günther; Stammbach, Urs (1994). Die Mathematiker an den Zürcher Hochschulen (în germană). Springer. ISBN 978-3-7643-5078-9 p.10
  9. ^ Ostrowski, Alexandre (), „Recherches sur la méthode de graeffe et les zéros des polynomes et des séries de laurent”, Acta Mathematica (în engleză), 72 (0), pp. 157–257, doi:10.1007/BF02546330, ISSN 0001-5962, accesat în  

Bibliografie

  • Moritz Cantor :  Gräffe, Karl Heinrich . În: General German Biography (ADB). Volumul 9, Duncker & Humblot, Leipzig 1879, p. 572-574.
  • Johann Jakob Burckhardt:  Gräffe, Karl Heinrich. În: Neue deutsche Biographie (NDB). Volumul 6, Duncker & Humblot, Berlin 1964, ISBN 3-428-00187-7 , p. 713 f. (copie digitală ).
  • Frei, Günther; Stammbach, Urs (1994). Die Mathematiker an den Zürcher Hochschulen (în germană) https://books.google.com/books?id=f4n0BQAAQBAJ Springer. ISBN 978-3-7643-5078-9
  • Ostrowski, Alexandre (1940). "Recherches sur la méthode de Graeffe et les zéros des polynomes et des séries de Laurent" . Acta Mathematica (în franceză). 72 (1): 157–257. https://doi.org/10.1007%2FBF02546330 https://www.worldcat.org/issn/0001-5962
  • John J. O'Connor, Edmund F. Robertson :   https://mathshistory.st-andrews.ac.uk/Biographies/Graffe.html Karl Heinrich Gräffe. În: arhiva MacTutor History of Mathematics .
  • http://www.histvv.uzh.ch/dozenten/graeffe_kh.html Prezentare generală a cursurilor predate de Karl Heinrich Gräffe la Universitatea din Zurich (semestrul de vară 1833 până la semestrul de iarnă 1866)
Control de autoritate
 Acest articol biografic despre un matematician german este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!