Street Angel (film din 1928)
| Street Angel | |
| Titlu original | Street Angel |
|---|---|
| Regizor | Frank Borzage |
| Scenarist | Philip Klein Henry Roberts Symonds Monckton Hoffe |
| Producător | William Fox |
| Distribuitor | Fox Film Corporation |
| Director de imagine | Paul Ivano Ernest Palmer |
| Distribuție | Janet Gaynor Charles Farrell Alberto Rabagliati |
| Premiera | (1928-04-09) |
| Durata | 102 minute |
| Țara | Statele Unite |
| Locul acțiunii | Napoli  |
| Limba originală | film mut inter-titluri în engleză |
| Nominalizări | Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță (Janet Gaynor) Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine (Ernest Palmer[*][[Ernest Palmer (American cinematographer (1885-1978))|]]) Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri (Harry Oliver[*][[Harry Oliver (American art director (1888-1973))|]]) |
| Încasări | 1,7 milioane dolari[1] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Street Angel este un film mut dramatic american din 1928, cu o coloană sonoră Movietone, regizat de Frank Borzage, adaptat de Harry H. Caldwell (titluri), Katherine Hilliker (titluri), Philip Klein, Marion Orth și Henry Roberts Symonds după piesa de teatru Lady Cristilinda de Monckton Hoffe. Ca unul dintre primele filme de tranziție lansate cu sunet, acesta nu a inclus dialogul înregistrat, ci a folosit intertitluri împreună cu efecte sonore înregistrate și selecții muzicale.[2]
Street Angel a fost unul dintre cele trei filme pentru care Janet Gaynor a primit primul premiu Oscar pentru cea mai bună actriță în 1929; celelalte au fost Sunrise: A Song of Two Humans al lui F. W. Murnau și 7th Heaven al lui Borzage. Street Angel a fost, de asemenea, nominalizat pentru cele mai bune decoruri și cea mai bună imagine.[3]
Premiul pentru actorie a fost acordat în 1929, iar celelalte două în 1930, ceea ce conferă filmului distincția de a fi unul dintre cele două filme care au primit nominalizări la Oscar în doi ani diferiți și care nu a fost un film într-o limbă străină. Celălalt a fost The Quiet One (r. Sidney Meyers), nominalizat în 1949 pentru cel mai bun film documentar[4] și 1950 pentru cel mai bun scenariu original.[5]
Subiect
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.O tânără (Gaynor) încearcă să se prostitueze și, nereușind să facă acest lucru, încearcă să fure bani pentru a plăti medicamentul mamei sale grav bolnave. Este prinsă și condamnată, dar evadează, doar pentru a-și găsi mama moartă. Fugind de poliție, ea se alătură unui carnaval care călătorește în mai multe orașe, unde întâlnește un pictor vagabond (Farrell). Deși se îndrăgostesc, trecutul ei nu o va lăsa în pace.
Distribuție
- Janet Gaynor - Angela
- Charles Farrell - Gino
- Natalie Kingston - Lisetta
- Henry Armetta - Mascetto
- Guido Trento - Neri, sergentul de poliție
- Alberto Rabagliati - un polițist
- Jennie Bruno - proprietăreasa
- Gino Conti - polițist
- Milton Dickinson - Bimbo
- Helena Herman - Andrea
- Dave Kashner - omul puternic
- Louis Liggett - Beppo
Note
- ^ „WHICH CINEMA FILMS HAVE EARNED THE MOST MONEY SINCE 1914?”. The Argus. Melbourne: National Library of Australia. . p. 3 Supplement: The Argus Weekend magazine. Accesat în .
- ^ Steffen, James. „Street Angel (1928)”. Turner Classic Movies. Accesat în .
- ^ „NY Times: Street Angel”. NY Times. Accesat în .
- ^ Oscars https://www.oscars.org/oscars/ceremonies/1949. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Oscars https://www.oscars.org/oscars/ceremonies/1950. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
Legături externe
- Street Angel (film din 1928) la CineMagia
- Street Angel la Internet Movie Database
 | Acest articol despre industria filmului este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
| |||||
