Triclorură de azot

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Triclorură de azot
Identificare
SMILES
ClN(Cl)Cl
Număr CAS10025-85-1
PubChem CID61437
Informații generale
Formulă chimicăNCl3
Aspectlichid galben, uleios și exploziv
Masă molară120,365 g/mol
Proprietăți
Densitate1,635 g/mL
E : Exploziv
Exploziv,
NFPA 704

0
2
4
OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Triclorura de azot este o combinație a azotului cu clorul cu formula chimică NCl3. Este un lichid galben, uleios și exploziv.

Proprietăți

Fizice

Are punctul de topire -40°C iar cel de fierbere e 70°C[1].

Chimice

Triclorura de azot este un compus foarte reactiv. Adesea, azotul este considerat a avea starea de oxidare de 3+ în acesta, iar atomii de clor în starea de oxidare -1. În urma hidrolizei substanței cu apa fierbinte rezultă amoniac și acid hipocloros:

N C l 3 + 3 H 2 O N H 3 + 3 H C l O {\displaystyle \mathrm {NCl_{3}+3H_{2}O\longrightarrow NH_{3}+3HClO} }

De asemenea, este explozivă, valoarea mărimii entalpie de formare standard pentru această substanță fiind de 232 kJ / mol. Se poate descompune direct în azot și clor:

2 N C l 3 N 2 + 3 C l 2 {\displaystyle \mathrm {2NCl_{3}\longrightarrow N_{2}+3Cl_{2}} }

Obținere

Triclorura de azot se obține prin trecerea unui curent de clor printr-o soluție concentrată de amoniac, auzindu-se aud pârâituri și observându-se scântei mici la fiecare bulă de gaz care ajunge în lichid, după reacția:

4 N H 3 + 3 C l 2 N C l 3 + 3 N H 4 C l {\displaystyle \mathrm {4NH_{3}+3Cl_{2}\longrightarrow NCl_{3}+3NH_{4}Cl} } [2]

Combinarea clorului cu amoniac poate conduce fie la triclorură de azot și clorură de amoniu, fie la azot și clorură de amoniu funcție de concentrații și temperatură.

Note

  1. ^ Pauling, op. cit., p. 235
  2. ^ Ripan, Ceteanu, op. cit., p. 87-88

Bibliografie

  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
  • Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961
 Acest articol despre o clorură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.


v  d  m
Cloruri
Anorganice
HClLiCl • BeCl2 • BCl3 • CCl4 • NCl3NaCl • MgCl2 • AlCl3 • SiCl4 • PCl5 • PCl3 • SCl4 • Cl2KCl • CaCl2 • ScCl3 • S2Cl2 • TiCl2 • TiCl3 • TiCl4 • VCl2 • VCl3 • VCl4 • CrCl2 • CrCl3 • CrCl4 • MnCl2 • FeCl2 • FeCl3 • CoCl2 • NiCl2 • CuCl • CuCl2 • ZnCl2 • GaCl3 • GeCl2 • GeCl4 • AsCl3 • AsCl5 • Se2Cl2 • SeCl4 • BrCl • RbCl • SrCl2 • YCl3 • ZrCl3 • ZrCl4 • NbCl4 • NbCl5 • MoCl3 • MoCl4 • MoCl5 • TcCl4 • RuCl3 • RhCl3 • PdCl2AgCl • CdCl2 • InCl3 • SnCl2 • SnCl4 • SbCl3 • SbCl5 • TeCl4 • Te3Cl2 • ICl • ICl3 • XeCl2CsCl • BaCl2 • HfCl4 • TaCl5 • WCl5 • WCl6 • ReCl3 • ReCl5 • OsCl4 • IrCl3 • PtCl2 • PtCl4 • Au4Cl8 • AuCl • AuCl3 • Hg2Cl2 • HgCl2 • TlCl • PbCl2 • BiCl3 • PoCl2 • RaCl2 • LaCl3 • CeCl3 • PrCl3 • NdCl3 • SmCl2 • SmCl3 • EuCl3 • GdCl • TbCl3 • DyCl3 • HoCl3 • ErCl3 • TmCl3 • YbCl2 • YbCl3 • LuCl3 • ThCl4 • UCl3 • UCl4 • PuCl3 • AmCl3 • POCl3
Organice
CH2Cl2 • C2H5Cl • C6H5CH2Cl • C6H5CHCl2
Vezi și: Listă de cloruri • {{ciot-cloruri}} • Categorie:Cloruri